Ma uitam deseori la diversi care refuleaza pe internet sau la cei care surprind audienta cu poze sau clipuri de pe youtube. Am zis ca niciodata nu o sa fac una ca asta, nu o sa arat nimanui ce simt, nu o sa imi creez un blog… Insa s-a intamplat ceva, un lucru nelalocul lui, lucru despre care trebuie sa vorbesc, ceva care m-a marcat.
Il stiu pe nea Vasile de cel putin 10 ani, nu retin datele exact. Imi aduc aminte de noptile pierdute impreuna cu folos, jucand sah sau bridge, aratandu-i ceva la calculator sau in actele lui contabile, el dandu-mi lectii de viata, contrazicandu-ne de fiecare data pentru orice si totusi respectandu-ne. Eram tari pe pozitie, el pentru ca stia ce zicea si ce facea, eu pentru ca ma credeam destept. Eram prieteni buni odata, pana s-a produs o ruptura acum ceva timp. Nu exista cuvinte cu care sa descriu prietenia noastra de odinioara, o prietenie legata de multe momente traite intr-adevar cu densitate, chiar daca din afara nu se cam vedea nimic.
Imi e dor de nea Vasile acum, dar nu mai e…si nu am avut curajul sa-l conduc pe ultimul drum azi.
Dumnezeu sa il odihneasca!
